Lui Șuli Gheorghiu


Între ruine am văzut un clavecin odată.
Zăcea ca un ren obosit de goană.
Poate pe el își cântase iubirea o fată
rezemându-și de clape fruntea diafană.

Molozul îi albise lustrul, ca o zăpadă
căzută peste noapte sau în gând, -
un voal fluturând și vibrând
ca pe-nserate o serenadă.

Un bolovan rostogolit pe clape
le strivise aproape
și nemaiputând să-ndur cumplita lor suferință
l-am dat de-o parte, mângâind clavecinul ca pe-o ființă.