agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Denken ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-16 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von George Mocanu
Domnul în capul mesei cânta aleluia, avea
vulpi în barbă și mai râdea uneori, atunci când își trăgea duhul - v-am păcălit, parcă spunea, iată cum își urmează calea unitatea ei de măsură, respirația duhului de care te cramponezi, făgăduiala acelei diferențe dintre adevăr și ofrandă dar e atât de senină și de înaltă bunătatea stepei, traversezi suferința prin ea până la dispariție și până la urmă îți atingi pielea cu vârful speranței într-o cromatică vie precum ecoul luminii din care răsar cele mai frumoase chipuri de berze, sau poate de lebede eu știu că gândești în de toate binele zilei ce plutește în casă, mirosul stelelor și ecoul pământului durează la nesfârșit, parcă e noaptea lacrimilor totuși, spuneam, și pe chipul tău cădeau pale de aur și de tămâie, albastre ca zăpada eram tineri în preferințele cerului, calea victoriei sclipea lejer de licurici, cu ochii închiși lepădăm masca acelei istorii care murea în propria ei pulbere roză.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik