De astăzi clipa-i cât dovleacul
Și n-o mai pot rostogoli.
Iubitei i se-nmoaie cracul,
Sâni-i clocesc pilafuri gri;

Patul își flutură cearceafuri
Leoarcă de-amor în cești de-amurg,
Din vazele zvârlite tandru
Razele cad, crinii se scurg,

Ci eu, scrib vechi, însemn cu acul
ÃŽn colÈ› de ochi, ce-a fost, ce-o fi...
De astăzi clipa-i cât dovleacul,
Nu o mai pot rostogoli...