agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
|
||||||
agonia Empfohlene Texte
■ kosmologie
Romanian Spell-Checker Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-14 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von serban georgescu
Coboară noaptea, cerul scânteiază
de stele vesele și lucitoare. Dorm fiare, dorm și păsări cântătoare și vocea omenească încetează. În voie roua cerului se-așează și-n crânguri frunza, iarba în ponoare, talazu-n mări, făptura muritoare adorm... și dorm... Nimic nu mai veghează. În pieptul meu n-a ațipit iubirea, ea, ținta crudă-n tot ce e ființă, ci noaptea-i crește și mai mult zvâcnirea. Ea, semănându-mi spini cu stăruință, îmi înflorește-n suflet otrăvirea, iar fructul se numește suferință. (Traducere C.D. Zeletin, Humanitas 2008) Ecco la notte; el ciel scintilla e splende di stelle ardenti, lucide e gioconde; i vaghi augelli e fere il nido asconde e voce umana al mondo or non s’intende. La rugiada del ciel tacita scende; non si move erba in prato o ’n selva fronde; chete si stan nel mar le placide onde; ogni corpo mortal riposo prende. Ma non riposa nel mio petto amore, amor d’ogni creato acerbo fine; anzi la notte cresce il suo furore. Ha sementato in mezzo del mio core mille pungenti avvelenate spine, e ’l frutto che mi rende è di dolore.
|
||||||||
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | |||||||||
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik