Tu ți-ai luat, iubit signor, azi zborul
spre țara ce așteaptă sus să-i vie
aleșii Domnului, când o să fie
să lase lumea noastră rea, cu zorul.

Azi ești acolo unde-adesea dorul
de Laura te înălța-n tărie;
îi ține Fiammetta-mi companie,
și-n față au pe-Atotstăpânitorul.

Azi cu Sennuccio, Dante și cu Cino
privești din cuibul liniștii eterne
la stări de mintea noastră necuprinse.

Ah! Dacă m-ai iubit, grăiește-mi: "Vino!"
Să viu din lumi dedate tristei țerne,
spre-aceea ce iubirea mi-o aprinse.

(Traducere C.D. Zeletin, Humanitas 208)

In morte di Franceso Petrarca

Or sei salito, caro signor mio,
nel regno al qual salire ancore aspetta
ogn'anima da Dio a quello eletta
nel suo partir di questo mondo rio;

or se' colà, dove spesso il desio
ti tirò già per veder Lauretta;
or sei dove la mia bella Fiammetta
siede con lei nel cospetto di Dio.

Or con Sennuccio, e con Cino, e con Dante
vivi sicuro d'eterno riposo,
mirando cose da noi non intese.

Deh! se a grado ti fui nel mondo errante,
tirami dietro a te, dove gioioso
veggia colei che pria d'amor m'accese.