agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Denken ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-07 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Yigru Zeltil
Câte zile, câte ore trecuseră de atunci, nu știu. Socotisem cele patru timpuri, piatră cu piatră, oră cu oră, unghi cu unghi. Strugurii erau în amurgire. Cupe se vestejeau, crini palizi. O portocală era un soare mort.
Lumi se închiseseră aici, în picătura cu cădere perpetuă, obsedantă: alunecase nesfârșită pe margine de timp. La fereastră s-a oprit o femeie. O cunoșteam, mă cunoștea; nici unul, nici altul nu făceam un semn de apropiere. Și mă privește îndelung, nesfârșit, cu ochii goi, ca flori decolorate.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik