În ziua aceea la marginea câmpului
sprâncenele noastre de iarbă încărunțeau

câte unii înviau
cu patimă înviau
călcau tacticoși peste frunze
cu măști de aur pe față cu inegalabile torțe în mâini
veneau spre noi
după o lege liniștită și firească

aveau ochelari negri purtau ghete mari
eșarfele lor fumegau
luna se ascundea pe după minarete
pe după giuvaierul care e focul
ei mă priveau obosiți mă întrebau
"tu ce mai faci"
le răspundeam cu o singură vorbă "auuu"