Ca dupã lungã noapte de beþie
când în locul soarelui rãsare pe cer o glandã vânãtã,
când în locul soarelui deasupra verzilor munþi
se ridicã pe cer un ficat ºi o secreþie luminoasã
face ca lucrurile
sã fie nu atât limpezi, cât supãrãtor de exacte.

Un exces de exactitate. Trupul iubitei e þeapãn
ºi secretã un exces de exactitate,
de parcã celulele i s-au aliniat ºiruri-ºiruri sub piele
ºi au împietrit în poziþie de drepþi, încât sare din pat
(din aºternutul mototolit ºi nu tocmai curat)
ºi se înºurubeazã în perete ºi se înºurubeazã ca un
burghiu în uºã
ºi sânii îi atârnã neputincioºi pe planºeul lucios
de beton.
E curatã tâmpenie sã vorbeºti despre
misterele creaþiei,
dupã cum curatã tâmpenie este ºi sã bei
în continuare.
Dar iatã ce poþi face: ghemuit în colþul camerei
pipãie-þi cu disperare corpul
cu ochii holbaþi la sfârcurile mici ºi cenuºii ca douã
sigilii ale morþii.