agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Denken ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-06 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Dîrzu Andrei-Ovidiu
Nu, nu e mâna ta care plânge,
nu-i cântecul tău care coace, convoaie de codri mânate încoace și dropii de muzici scuipate în sânge. Mă fură trecutu-ndărăt și mă-njunghe, încep ca să-mi uit caligrafia, cuvânt... Ne-a umplut despărțirea cu știuleți de pământ și toamna ne suge plămânii cu-o unghie. Simt iar uscăciunea cum plouă... De-acuma sfârșește undeva o pârgă, - asud. Spitalele urlă, copacii ne-aud și cerul e leoarcă... și timpul e bruma... Prin sângele nostru vin câinii și ling – ne biruie iarba, ne mistuie somnul. Vezi, ducem cu rana din carne pe Domnul și-n fiecare seară îi dăm să mănânce-un paing. Tăcerea aceea, elegia aceasta – de pretutindeni același decor inocent. Aici vorba moarte, acolo cuvântul dement, prin grâu trece vântul, sufletul ne-astupă fereastra.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik