agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Denken ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-04 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Bot Eugen Iulian
Visasem că sunt un animal singur.
Că toți cei ai mei, cei cu ochiul galben pe spinare, ah, pieriseră, și singur, făr` de logodnică, pradă îngenuncheam roțile în strălucirea capetelor alăptate de săgeți. Ah, tu, cuvântule, pentru nimenea spus! Doi-trei, patru-cinci m-au încolțit cât mai sunt, există, este. Sigur este, cade soarele la apus pe el. Să mai fiu, dar de ce? Liniștea unui ochi galben pe spinare și nasul umed din care răsare verdele firului de lumină l-aș mai ține un timp, dar de ce? Ultimul sunt dintre cei ca mine, dintre cei care au dat luminii sân. Văd ochi sugând, apoi nu mai văd nimica. Sunt un animal atât de singur încât, semănând cu 1, nu mai sunt... Apoi, mă trezisem.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik