agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Denken ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-29 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Dîrzu Andrei-Ovidiu
Cu apele-adormite-n mine
de cine știe câte veacuri, mi-au răsărit pe suflet lacuri prin care mișună jivine. În molimă și colcăitul pieirii certe ce mă-nchide, aud cum urlă infinitul acestor mari păduri lichide. E-o reversare planetară de ploi, prin care însetații îndrăgostiți de luna-și cară fantasticele oase-n spații. Ca peste-un cosmic stârv, în seară când dorm solzoasele șopârle, popoare mari de ciori coboară spre talmeș-balmeșul de gârle. Mă-nec în fiecare noapte, iar înecații de-altadată - frumoși ca fructele necoapte mă iau de mâna și-mi arătă cadavre lopătând sub stele c-o resemnare ideală, în cranii albe și inele rămase de la altă gală. Și-apar pe valuri fete moarte; e frig și sânge-n vizuină; iar ploaia plouă mai departe și-necul nu se mai termină.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik