Ey¹, nestatornicie! Chinul întreg È›i-l dau È›ie
Atât de mult îți place, iubito, vinul ție.

Când ești năzuroasă și gemi noaptea sub lună
Firesc ar fi ca nimeni să nu ți se închine ție.

Decât duh trist mai bine aș fi avut o mie
Cu oricare răsuflare să-ți fiu jertfă ție.

Ey, suflete! Nu te-ai săturat de pribegie
Mulțumește-te cu toate ce ți-au fost date ție.

Ey, suflete, tristețea chipul palid ți-a-nvelit
Vântul ți-a șoptit cazna și nenorocul ție.

Fuzulî, nevoiașii nu pot ajunge la Șah
Șahul cum va putea să-ți spună vorbe dulci ție.

¹ InterjecÈ›ie (Ei!)