În țara mea sunt văi și munți și flori,
Și diamante,
Și sunt sticleți atât de mulți în capete savante!
Poeții ritmului sărac slăvesc albastrul zării,
Și crește-atât de mult spanac pe lanurile țării.

În țara mea sunt tei și plopi,
Și zarea-i diafană,
Și-n țara mea jandarmi și popi iau lefuri de pomană;
Și-n țara mea sunt flori de myrt,
Principiu sau idee,
Sunt vorbe de păstrat în spirt, expuse prin muzee.

Din larg de crânguri vin zefiri și tuturor dau veste
Ca-n țara mea sunt trandafiri și fete
Ca-n poveste,
Idile nasc și se desfac subt luminiș de lună,
În țara mea onoarea-i fleac și dragostea
Minciună.

Și-n țara mea sunt mulți părinți ce plâng morminte
Multe
Și pribegesc scrâșniri din dinți
Dar cine să le-asculte,
Când e minciuna pe amvon și nedreptatea-i lege,
Când guvernanții-s de carton
Și nepăsarea Rege?