Aurel P. Bănuțiu s-a născut la data de 23 Octombrie 1881 în Cohalm (azi orașul Rupea) județul Târnava Mare (azi Brașov).
A urmat școala săsească din Făgăraș, apoi pe cea din Copăcel.
A urmat Facultatea de Drept din Budapesta pe care o părăsește pentru a se angaja la o trupă de teatru, mai târziu totuși reușește să obțină titlul de Doctor în drept și științe economice.
Din îndemnul și cu sprijinul său, din anul 1902 apare la Budapesta revista Luceafărul, fiind editor și redactor. În vara anului 1905 începe studiile de artă dramatică la București.
Iată cum prezintă acest eveniment: -Pus în fața supremului areopag național-artistic al "Societății teatrale ardelene" și luând prin concurs public o bursă pentru "comedie", ce implica și meseria de "viitor regizor", "Fondul de teatru" m-a trimis încă în aceeași toamnă, pentru studii, la Conservatorul din București, unde unicul meu profesor avea să fie actualul director de scenă pe viață al "Teatrului Național" și gloriosul decan al primei noastre scene din țară, maestrul Constantin I. Nottara.
După terminarea studiilor scrie piese de teatru.
În anul 1908 este numit director artistic al "Societății pentru fond de teatru" cu sediul în Brașov, funcție pe care o deține până în 1914.
Devine un animator al vieții culturale românești din ținuturile de sub stăpânire austro-ungară. În acea perioadă locurile de întâlnire ale intelectualilor români din Brașov era Casina Română și cafeneaua Drechsler din piața Sfatului. Aici s-a întâlnit prima dată cu poetul George Coșbuc.
Colaborează apoi la revista "Gazeta Transilvaniei din 1905 până în 1944.
Cartea lui memorialistică cea mai cunoscută, Oameni de ispravă a apărut în 1939, la Sibiu.
Prefect al județului Someș (1931-1932).
A sprijinit activitatea ASTREI.
Înființeaza la Dej o școală țărănească (1931).
Moare pe 28 Iulie 1970.
Este îngropat în cimitirul Groaveri, în spatele bisericii
Opere:
Timpi passati - Evocări - 1931 (Premiul Academiei Române)
Oameni de ispravă - 1939 (Premiul Astra)
Empfohlene Texte
