|
Biographie Knut Hamsun
Motivația Juriului Nobel:
- pentru monumentala sa operă care este "Rodul pământului" -
Knut Hamsun (n. 4 august, 1859 – d. 19 februarie, 1952) a fost un scriitor norvegian. A avut un rol important în modernizarea romanului european. În 1920 a primit Premiul Nobel pentru Literatură. Este reprezentant al realismului psihologic, în primul rând prin capodopera sa, romanul Foamea (1890).
Knut Hamsun, născut Knud Pedersen, în Vågå, Gudbrandsal, Norvegia, a fost al patrulea fiu al lui Peder Pedersen și al soției lui, Tora Olsdatter (Garmostrædet). A copilărit în Hamarøy, Nordland. La vârsta de 17 ani a devenit ucenic la un producator de frânghii. În aceeași perioadă a început să scrie. A petrecut câțiva ani în America, călătorind și lucrând, publicând impresiile sub titlul "Fra det moderne Amerikas Aandsliv" (Din viața intelectuală a Americii moderne) (1889).
În 1898, s-a căsătorit cu Bergljot Goepfert (născută Bech), căsătorie desfăcută în 1906. Ulterior s-a căsătorit cu Marie Andersen, în 1909, cu care a rămas căsătorit până la moartea sa. În momentul întâlnirii lor, Marie era o tânără și talentată actriță, dar și-a incheiat cariera pentru a-l însoți la Hamarøy, unde au cumpărat o fermă.
După o perioadă, au hotărât să se mute în sud, la Larvik. În 1918 au cumpărat ferma Norholm, între Lillesand și Grimstad. Knut Hamsun a murit la Norholm, în 1952, la vârsta de 92 de ani.
Recunoașterea inițială s-a datorat romanului Foamea(Sult). Această lucrare semiautobiografică descrie apropierea de nebunie, din cauza foamei și a sărăciei, a unui tânăr scriitor, în capitala Norvegiei, Kristiania.În opinia specialiștilor, romanul a influențat opera lui Franz Kafka și a altor romancieri din secolul XX, prin folosirea monologului interior și a logicii bizare.
Opera
Sult (Foamea ) (1890)
Mysterier (Mistere) (1892)
Pan (1894)
Ved rigets port (La poarta împărăției) (1895)
Livets Spil (Jocul vieții) (1896)
Aftenrøde (În amurg) (1897)
Victoria. En kjærligheds historie (Victoria. Povestea unei iubiri) (1898)
Munken Vendt (1902)
En vandrer spiller med sordin (Un vagabond cântă în surdină) (1909)
Markens grøde (Rodul pământului) (1917)
Ringen sluttet (Cercul se închide) (1936)
|
Empfohlene Texte
