Emile Durkheim s-a născut pe data de 15 aprilie 1858 la Epinal, (Franța).În familia lui Emile Durkheim a existat o puternică tradiție religioasă iar el a studiat ebraica și doctrina talmudică. Emile Durkheim și-a susținut doctoratul în filozofie iar titlul tezei sale a fost "Despre diviziunea muncii sociale". Teza principală a fost însoțită de o teză complementară redactată în latina. În anii 1885-1886 studiază la Paris științele sociale și continuă în Germania sub îndrumarea lui Wundt.În Germania publică trei articole: „Studii recente asupra știintelor sociale”, „Știința pozitivă și morala în Germania” și ”Filosofia în universitățile germane”. Din anul 1882 predă la două licee din provincie, iar în 1887 este remarcat de Louis Liard (director al învățamântului superior în Ministerul Instrucției Publice) și astfel devine profesor de pedagogie și știintă socială la Universitatea din Bordeaux - acesta fiind primul curs de sociologie predat într-o universitate. În toamna anului 1887, se căsătorește cu Louise Dreyfus,fiica unui industriaș parizian specializat în cazangerie. In 1902 este numit lector în Știintele educației la Sorbona și profesor titular de pedagogie în 1906, când va preda și sociologia.În același an va preda și la catedra de pedagogie a facultății de litere din Paris. În 1913, catedra sa primește titlul de "chair de sociologie" de la Sorbonne. Lovit de moartea unicului său fiu Andre (căzut pe frontul din Salonic), Durkheim se stinge din viață pe 15 noiembrie 1917, la numai 59 de ani. Emile Durkheim este considerat fondatorul școlii franceze de sociologie,având cea mai importanta contribuție în stabilirea academică a sociologiei ca știință și acceptarea acesteia in cadrul științelor umaniste. Realizările sale științifice sunt foarte vaste (pe lângă numeroase articole și recenzii critice), el a publicat:
Diviziunea muncii sociale (1893;
Regulile metodei sociologice (1895);
Sinuciderea (1897);
Formele elementare ale vieții religioase (1912).
După moartea sa sunt publicate următoarele lucrări:
Educația morală (L'éducation morale) (1923),
Sociologia și filozofia (Sociologie et philosophie) (1925),
Socialismul (Le socialisme) (1928),
Evoluția pedagogică în Franța (L'évolution pédagogique en France) (1938).
Empfohlene Texte
