Seite: 1
Autoportret
: din ant. Poezia română actuală
 Gedicht 2011-01-30 (5892 Erfolge)
Cântec pe hârtie
:
Gedicht 2005-11-14 (7792 Erfolge)
Februarie mistic
:
Gedicht 2005-11-17 (8185 Erfolge)
Femeia cafenie
:
Gedicht 2005-11-15 (8562 Erfolge)
Fiara care s-a pierdut
:
Gedicht 2005-11-16 (6722 Erfolge)
Grădina publică
:
Gedicht 2008-11-28 (5458 Erfolge)
Iubita cu surâs neutral
:
Gedicht 2005-11-17 (7191 Erfolge)
Joc de Hydrargir
:
Gedicht 2005-11-15 (6084 Erfolge)
Noi doi
: din Plantații (1945)
Gedicht 2009-08-18 (6009 Erfolge)
Noiembrie patetic
: Plantații
Gedicht 2022-01-12 (539 Erfolge)
Plantația de cuie
: din Plantații (1945)
Gedicht 2010-04-28 (7657 Erfolge)
Ploaia
: din Plantații (1945)
Gedicht 2010-04-06 (5563 Erfolge)
Stradivarius
: din revista Memoria nr. 1/1990
Gedicht 2010-07-15 (5115 Erfolge)
Ultimul de la 1200
:
Gedicht 2008-11-28 (5305 Erfolge)
Seite: 1 |
|
|
|
|
|
Biographie Constant Tonegaru
Constant Tonegaru (*26 februarie 1919, Galați - †3 februarie 1952, București) a fost un poet român care a făcut parte din al doilea val al avangardei literare românești.
După ce își întrerupe studiile liceale, pe care nu le mai termină vreodată, practică profesii dintre cele mai diverse, precum aceea de funcționar la Ministerul Culturii sau vânzător de fructe la Constanța. Duce permanent o viață boemă. În anii 1946 și 1947 audiază cursurile de literatură ale lui George Călinescu la Facultatea de Litere din București. Debutează în 1942 în revista Expresul din Brăila. Ulterior colaborează cu poezii la revistele Preocupări literare, Kalende, Universul literar. Singurul volum de poezii apărut în timpul vieții, Plantații - distins în 1945 cu premiul Editurii Fundației Regale pentru Literatură și Artă acordat scriitorilor tineri - face dovada apartenenței poetului la mișcarea de avangardă, dar aduce în peisajul liric al epocii nostalgia minulesciană a ținuturilor exotice, colorată de autoironie și de presentimentul morții: "Sunt condotierul Tonegaru fără spadă / mi-am tocit-o ascuțindu-mi ultimul creion / să scriu cum am dat în poesie cu o grenadă".
A făcut parte începând din 1946 din gruparea literară din jurul criticilor literari Vladimir Streinu și Șerban Cioculescu, împreună cu Pavel Chihaia, Dinu Pillat, preotul catolic Marie-Alype Barral, Teohar Mihadaș, Iordan Chimet, Gheorghe Fratostițeanu și alții. A fost arestat în 1947 sub învinuirea de "conspirație împotriva siguranței statului". Deținut și torturat în beciurile Securității, este eliberat în 1951 cu o fractură nevindecată a unei gambe, căpătată în urma bătăilor suferite în timpul detenței. Moare prematur și tragic la 3 februarie 1952, în București.
Opera
Plantații, București, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1945
Steaua Venerii, ediție îngrijită și prefață de Barbu Cioculescu, București, Editura pentru Literatură, 1969
Plantația de cuie, ediție, studiu critic, note și variante de Barbu Cioculescu, București, Editura Vinea, 2003
|
Empfohlene Texte
