Seite: 1
Adică, unde-ajunge omul?...
: Gedicht 2005-12-22 (8018 Erfolge)
Cand nu iubeste, inima-i un sloi
: Gedicht 2005-05-23 (9029 Erfolge)
Cântecul câinilor
: Gedicht 2005-12-22 (9790 Erfolge)
Copac m-oi face
: Gedicht 2009-03-01 (12388 Erfolge)
Cui pe cui
: Gedicht 2005-11-27 (7543 Erfolge)
Cum de rămân nespânzurați
: Gedicht 2003-05-11 (10117 Erfolge)
De ești bărbat, bărbat să fii
: Gedicht 2009-03-01 (6216 Erfolge)
Durerea e un ocean
: Gedicht 2005-11-27 (9209 Erfolge)
Gând risipit în vânt
: Gedicht 2005-12-22 (7261 Erfolge)
ÃŽmpotriva regilor
: Gedicht 2003-05-11 (8922 Erfolge)
Mă chinuie amar un gând...
: Gedicht 2003-05-11 (10344 Erfolge)
Mâniei
: Gedicht 2010-04-29 (6146 Erfolge)
Nobilul
: Gedicht 2005-12-22 (7659 Erfolge)
Nu piere sufletul ...
: Gedicht 2005-05-04 (7599 Erfolge)
Poezia
: Gedicht 2003-05-09 (10838 Erfolge)
Versurile mele
: Gedicht 2008-06-26 (5856 Erfolge)
Seite: 1 |
|

|
|
|
Biographie Petõfi Sándor
Sándor Petõfi (n. 1 ianuarie 1823, Kiskõrös, comitatul Pest-Pilis-Solt-Kiskun - d. probabil 31 iulie 1849, Albești, comitatul Târnava Mare) a fost un poet romantic maghiar, erou al revoluției de la 1848 din Ungaria și Transilvania.
S-a născut într-o familie modestă, tatăl Stevan Petroviæ meșter măcelar de origine sârbă, iar mama sa Maria Hrúz de origine slovacă.
Avea șapte ani când s-au mutat la Kiskunfélegyháza, pe care mai târziu îl consideră orașul natal. Tatăl lui a încercat să-l dea la cele mai bune școli, dar când poetul împlini vârsta de 15 ani, familia lui și-a pierdut toată averea, ca urmare a inundațiilor din 1838 și a girării unei rude. Petõfi a fost nevoit să părăsească școala și să lucreze ca actor la Pesta, învățător la Ostffyasszonyfa și soldat în Sopron.
În 1848 participă și el activ la revoluție. La 16 septembrie scrie proclamația de egalitate și se înrolează în armată. Superiorii lui nu sunt mulțumiți de el, întrucât era recalcitrant și ataca fățiș conducerea ineficientă a armatei. Soția sa Júlia dă naștere fiului lor Zoltán la 15 decembrie. Petõfi este nevoit să ceară o permisie, iar adversarii săi din armată îi consideră plecarea în permise drept act de lașitate.
Din cauza acestor atacuri împotriva sa, într-o scrisoare plină de demnitate cere să fie primit în armata lui Bem, în Ardeal. La 19 ianuarie 1849 pleacă prin Mediaș la Slimnic, unde este primit cu deosebită căldură de generalul Bem și participa prima oară la luptă. Este distins cu "Medalia pentru merite în război".
La 30 iulie 1849, în încercuirea făcută de trupele țariste în bătălia de la Albești, poetul Sándor Petõfi este dat dispărut. Unii susțin că și-a aflat moartea, în timpul retragerii, alții că a fost dus prizonier de război în Rusia țaristă.
Poetul național al poporului maghiar, Sándor Petõfi cunoaște o audiența dintre cele mai elocvente pe toate meridianele, transmițând în timp ardoarea unui temperament romantic cu o viziune fundamental umanistă.
|