Despre Dumnezeu în El Însuși și în raportul Lui cu omul

Cugetări povățuitoare

1. Nu există nume care să poata exprimă cu toată plinătatea pe Dumnezeu; așadar e cu neputință să-l pătrundem în întregime.

2. Dumnezeu întotdeauna e aproape de om după pretutindenitatea Lui, iar omul nu e întotdeauna aproape de Dumnezeu după mărginirea neluarea-aminte, risipirea sa.
O, suflete al meu! Dumnezeu e întotdeauna cu tine, iar tu trăiești ca și cum El ar fi foarte departe de tine.
De noi depinde să fim departe de Dumnezeu, dar El se găsește întotdeauna aproape.
A fi aproape sau departe de Dumnezeu atârnă de omul însuși, pentru că Dumnezeu e pretutindeni.

3. Dacă cel ce se deosebește prin obiceiurile sale nu poate fi aproape de un om bun (Înț.2,16), atunci cu atât mai mult de Dumnezeu.

4. Toți avem nevoie de milă, dar nu toți suntem vrednici de milă, pentru că ea, deși e milă, caută pe cel vrednic, după cum a spus Însuși Dumnezeu: "Sunt îndurător cu cine vreau să fiu îndurător și miluiesc pe cel pe care vreau să-l miluiesc". (Iesirea 33,19)

5. Nimic nu este așa de plăcut lui Dumnezeu ca mulțumirea.

6. Ceea ce e folositor pentru noi, aceea vrea Dumnezeu; ceea ce vrea Dumnezeu aceea e folositor pentru noi.

7. Cand tu spui: Dumnezeu este iubitor de oameni și de aceea nu va pedepsi, atunci după tine, va reieși că El nu mai este iubitor de oameni dacă te va pedepsi.

8. Așa cum semințele au nevoie de ploaie, tot așa noi avem nevoie de lacrimi. Așa cum pământul trebuiește arat și săpat, așa și pentru suflet în loc de hârleț avem nevoie de ispite și necazuri, pentru ca el să nu odrăslească ierburi rele - pentru ca să i se moaie asprimea, pentru ca să nu se mândrească. Și pământul fără o atentă prelucrare nu aduce nimic sănătos.

9. Dumnezeu nu îngăduie nici să fim necăjiți mereu, ca să nu cădem în deznădejde, nici să fim mereu într-o bună stare ca să nu cădem (in sens moral).

10. Dumnezeu nu-i lasă pe oameni pentru totdeauna nici în nenorociri, ca să nu slăbească, nici în fericire, ca să nu se facă negrijulii, ci prin felurite mijloace le rânduiește mântuirea lor.

11. A venit bunăstarea- mulțumește-i lui Dumnezeu și bunăstarea îți va fi puternică. A sosit nenorocirea- mulțumește-i lui Dumnezeu și nenorocirea se va curma.

12. Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Nu voi înceta să spun aceste cuvinte totdeauna și în orice întâmplare din viața mea!

(Selectie din cartea "Grădina de flori duhovnicești", Editura Bunavestire, Bacău, 2001)