|
Biographie Petre Cret
…. A asterne ganduri undeva…oriunde…refularea individuala, regasirea sufletului si a linistii…asa poate fi interpretata de catre un psiholog activitatea rasei umanoide care asista la o asa zisa lupta intre suflet si “viata”... uneori mi se pare ciudat ca si eu la randul meu fac acest lucru...ca uneori printre clipe imi caut linistea sau incerc a –mi explica ceea ce se intampla in jurul meu intr-o ordine stricta asemeni gandirii binare...logica de care concitadinii mei sunt adesea privati..cum imi gasesc linistea...o intrebare care mi-a fost pusa de multe ori...simplu..monolog...
Intotdeauna incerc a-mi explica variatia energetica din ultimele zile…sau ma rog daca acea variatie energetica am simtit…sau a fost doar un vis...(unii dintre noi viseaza...)
Avem de multe ori tendinta de a fi ‘judecatori’...vrem, ne dorim sa judecam pe cei din jurul nostru...cu voie sau fara voie...dar intotdeauna uitam a ne judeca pe noi prima data pentru a vedea daca intr-adevar suntem in masura a ...mai ales ca daca vreodata ne vom uita in acea oglinda care ne arata pe noi asa cum suntem...
Si oare cum suntem ????....ura, zambetul rautacios, desertaciunea...cateva din sentimentele care ne bantuie, fantome care tind sa devina ale noastre pentru totdeauna...sa fie aceasta o realitate a vremurilor traite ?
Sau sa fie doar o realitate a eu-lui interior...sa luam un exemplu...sentimentul numit iubire...are in mod sigur o mare legatura cu sufletul...gandind logic nu chiar binar...fiecare om are un suflet...
Daca vrem un caz particular...se poate exemplifica...era odata un copil..care a descoperit la un moment dat ca are suflet...oare cum l-a descoperit ???...la un moment dat a inceput sa simta o durere acolo...in adancul lui...dar in acelasi timp era bantuit de o intrebare...oare iubesc ?...oare sunt iubit ?...era acea iubire...prima, cea mai intensa, cea care iti da acea viziune asupra vietii care va urma...poate sa iti dea fericire, zambet, bucurie, alinare sau poate a-ti umple acea camaruta cu un gol imens, insotit de lacrimi, duree si intuneric....asa si-a descoperit acel copil sufletul...putin intunecos...si-a propus ca din acel moment sa il inchida pentru totdeauna pentru cei care il inconjoara.Dar ca si restul dintre noi a fost supus tentatiei si greselii...s-a linistit, pe inima avea o cicatrice iar o camaruta era ferecata cu regrete, intuneric si durere...soarele a iesit din nou...a aparut o raza de soare...s-a mai deschis o usa...dar care din nefericire a avut aceeasi soarta...dupa un timp s-a inchis in aceleasi conditii...si asa a trecut aproape jumtate din viata copilului care devenise acum un om matur...a intalnit oameni care nu il meritau si totusi i-a iubit asa cum au fost, a intalnit oameni pe care el nu ii merita si totusi i-a iubit...cu fiecare om cu care petrecea clipele din viata lui se incheia inevitabil un capitol din sufletulu lui...se inchidea inca o camera...
Acum este un om matur, logic, rational care inca isi cauta linistea lui...a invatat sa iubeasca, sa aprecieze, oamenii sa accepte in tacere comportamente, sa inchida ochii la suparare si sa treca mai departe sperand ca ziua urmatoare soarele va iesi cu adevarat doar pentru o secunda....deci se pare ca unii oameni se multumesc cu foarte putin, sperand ca acel putin sa ajunga la ei.....dar nimeni sa nu isi inchipuie ca acei care acum se apara pe ei si sufletul lor asemeni acelor cavaleri templieri acoperiti cu cicatrici nu stiu sa zambeasca...zambesc mult, rad mult...dar niciodata cei din jur nu vor ghici daca acel zambet ascunde durere sau nu....acestia sunt cred cei mai iubiti dintre pamanteni...
....strange fiecare moment din viata...este foarte scump...daca stii cui sa daruiesti o clipa infima din viata ta va ii vei creste inestimabil valoarea el devenind de nepretuit....
..SI POATE CA VIATA AR FI MAI FRUMOASA DACA....AM UMPLE-O CU POEZIE...
|
Empfohlene Texte
