| + Marele Cutremur - "Nu a răspuns nimeni" | Aurel Sibiceanu [27.Mar.11 10:54] |
| Să o luăm metodic: 1. Toma Caragiu ți-a făcut un compliment minunat iar literaturii române un mare bine; 2. Tatăl tău, "acela" cum îi zici, a fost și el inspirat oprindu-te să dai la teatru, profitorii gestului său, aproape nobil, fiind noi, cititorii tăi. 3. Tot atunci a murit și tânăra poetă Daniela Caurea, în care critica ăși pusese mari speranțe, cu mult înainte de a-i apărea primul volum; acesta a apărut postum și se intitula, dacă nu am uitat, "Adalbert Ignotus". Avea doar 26 de ani și era căsătorită cu Ion Crânguleanu, vestit în epocă pentru adeziunea lui necondiționată, sinceră, la P.C.R. Daniela avea niște ochi de care te îndrăgosteai "pe viață". Cu doar o săptămâna înainte o văzusem în prezența mai vârstnicului ei soț, la restaurantul Casei Oamenilor de Știință, unde mergeau și scriitorii, și actorii, numit pe scurt "la COȘ", din Piața Lahovari. Intrasem cu un prieten mai vârstnic să-mi sărbătoresc "Bunul de Tipar", pe care-l primisem la prima mea carte de poeme. Tot atunci, în restaurant mai erau, la o masă, Nichita Stănescu, Gheorghe Tomozei și Ion Iuga. La o altă masă stătea singur și îngândurat ca un "întunecat april", Emill Botta. Puțin mai târziu a sosit și Eugen Jebeleanu, s-a așezat la masa lui, la care nimeni nu îndrăznea să se așeze și când nu era acolo... Făptura lui chiar îți amintea de o spadă de Toledo, așa cum îl asemănase Nichita, cândva... Atunci, toată bucuria mea a luat forma și lumina ochilor Danielei Caurea... E de prisos să mai spun cât am suferit la aflarea veștii că minunații ochi au fost acoperiți de zidurile fărâmițate în câteva clipe... Deși povestești cum ai trăit un cataclism, mai bine zis urmările lui, în proza de față ai ceva tonic, exprimi foarte sugestiv și plastic densitatea sentimentelor felurite, de adolescent pus într-o situație limită, capacitatea omului de a merge mai departe... Mă recunosc în acele momente, recunosc și atitudinea, paradoxală uneori, celor maturi... | |
| = re Aurel Sibiceanu - 77 | Anni- Lorei Mainka [27.Mar.11 20:07] |
| Asa pina la urma tot reusesc sa recompun acele vremuri difuze.... Iti multumesc pentru rabdarea de a trece in revista zilele acelea si aprecierea, care se pare ca pentru acei ani mai exista... | |
| = Text | nicolae tomescu [27.Mar.11 23:34] |
| cu amintiri ce fac parte din istorie dar și un comentariu ce cuprinde o secvență a istoriei literaturii. Ambele le-am citit cu plăcere. Va urma este, pentru mine, o promisiune așteptată | |
| = re Nicolae Tomescu..... | Anni- Lorei Mainka [27.Mar.11 23:46] |
| Fidelitatea este o valoare, considerata out....dar ce bine e sa stii ca acolo in lume, cineva te citeste, se gindeste si te ajuta concret! Va multumesc dl N.Tomescu, sigur, povestea se deruleaza incet dar sigur...inca... | |