pereche în cadrul ferestrei deschisă
înspre eclipsă totală
grea cămașa de forță a gravitației
din rodii brumate se ridică acropolele sânilor
spun cumplit de friguros acest gerar, iubite
și mâinle lui îmi nestăpânesc fosele iliace
din palme trece în mine căldură
mai adâncă decât noaptea
crește umbră peste pubis de lună
teminatorul avansează precum o pleoapă aprinsă
îneacă mare nubium în negru de fum
știm că va urma vărsare de lumină
niciodată nu au fost mai aproape de adevăr
librațiile lunii în inimi