Acum stau cu capul plecat. Sângele se scurge
din pãr în fântânã.
Ea stã cu o lumânare galbenã în mânã în faþa mea
ºi tot ea stã cu o lumânare galbenã în mânã în spatele meu.
Un singur peisaj: câmpul pietros, tufele de cucutã, urzicile.

Un porc alb îºi scoate capul din apã.
Exact sub împunsãtura roºie din frunte un porc alb
îºi scoate capul din apã. Exact sub norul de
piatrã roºie. Astfel, lucrarea minþii este lucrarea unei pãsãri
de lemn.

La fel în copilãrie: capul plecat sângele se scurge
din pãr în fântânã, sângele coboarã în fum, coboarã într-o râpã
cu paie negre sub care sunt perne de catifea ºi scâncetele
nu mai contenesc. Acolo e odaia mortului.
Pe sub uºã iese o dârã de luminã. Iese o broscuþã.
Þepene, ies trei degete.