Începe ca o foarte bruscã surzenie,
Începe ca o foarte bruscã trezire,
Peste gramaticã trece o vedenie
ªi încâlceºte pãrþile de vorbire.

Stai pe o terasã. Singurul eºti
Care vede o înaltã ºi pustie clãdire
Coborând din ceruri. Abia mai vorbeºti,
Abia mai descrii minunata-i plutire.

Bãrbaþi ºi femei urcã în poduri
De unde te privesc prin lucarne:
Cuvintele tale sânt vinete noduri,
Gura, un negru clopot de carne.

Clãdirea pustie coboarã în piaþã.
Cerul se face alb ca de spumã.
Deasupra porþii ei atârnã o paiaþã
Fãcutã din cârpe ºi gumã.

Te îndrepþi înspre ea.
Tai ºtreangul.
Iei paiaþa în spate.
Din ceruri se lasã o ninsoare târzie.
Ani întregi, zile nenumãrate,
Pe strãzi tot mai înguste, mai întortocheate,
Treci mut;iar paiaþa pe umãr începe a vorbi
ºi învie.