Vine-un diavol blând plângând pe lyrã
O, literele cum mai þipã în cuvânt
E semn cãruþe lungi de os se-nºirã
Prin coridoare vinete-n pãmânt

Peste canal nu auzi coliba mãslinie
Vuieºte? Strigã paznicul ceva!
Vine-un diavol blând, cu o fãclie
Pe umeri îl urmeazã cineva

Copilul mut al vãduvei ce aºteaptã
În grãdinã de ce poartã alb veºmânt?
ªi lampa neagrã stinsã în mâna dreaptã
De ce o þine? N-auzi cine sânt

Bãrbaþii înalþi care-au trecut pe drum
Lovind cu pietre în porþi?Cum nu te mirã?
Odãile þi s-au umplut de fum
ªi vine-un diavol blând plângând pe lyrã.

Vine-un diavol blând plângând pe lyrã
O, literele cum mai þipã în cuvânt
E semn cãruþe lungi de os se-nºirã
Prin coridoare vinete-n pãmânt.