(Fragment II)

Hai!putem porni turnatul;
Zimþii crestãturii-s buni.
Dar, precum ne este datul,
Mai întîi vin rugãciuni!
Dopu-i scos din loc?
Fie cu noroc!
Fumegînd, þîºneºte-afarã
Bronzu-nvãluit în parã.

E focul binefãcãtor,
De-l stãpîneºti þi-e ajutor:
Cãci tot ce-n trudã-nfãptuieºti,
E darul forþei lui cereºti;
Dar vai! cînd forþele cereºti
Se smulg, se slobozesc din cleºti,
Cînd fiul liber al naturii
Dãrîmã stavilelor murii!
Vai, cînd prãpãdelnic vine
ªi cînd creºte nencetat!
Strãzi întregi de lume pline
Mistuie în lung ºi-n lat,
Cãci stihiile-s haine
Cu ce omul a durat.
Dintre nouri
Ploaia cade
ªi dã roade;
Tot din nori cade zãlud
Trãsnet crud.
E alarmã!
Cum se-nmoaie
Ceru-n sînge!
Nu-i a zorilor vãpaie!
Cum se strînge
Lumea-n stradã,
Toþi grãmadã!
Cresc coloane-nvolburate,
Focul peste strãzi