Învãþãtura ce-a cuprins
În fond ºi formã toate,
Cîrligul-n care globu-i prins
De Zeus- altfél s-ar fi desprins
În cioburi fãrâmate -
Ar fi un geniu cel ce-ar ºti
Sã-i dea un nume, de n-aº fi
Eu, sã-i aduc luminã.
ªi-i zic: opt nu-i duzinã


Cã iarna nu e cald de fel,
Cã-i soare pe tãrie,
Cã, de nu mergi, n-ajungi la þel, -
Le simte-acestea ºi acel
Ce logica n-o ºtie.
Dar metafizicianul demn
Va ºti cã fierul nu e lemn.
Cã umezeala-i udã
ªi cã necoapta-i crudã.


Homer scre-un poem; cel drept
E-oricînd la datorie;
Viteazul ia primejdia-n piept -
Chiar fãrã nici un înþelept
E-aºa de-o veºnicie;
Dar dacã- un geniu a creat
Ce nici Descartes nu a visat,
Savantul vrea sã- arate
Cã-s cu putinþã toate.


Dreptate au cei tari. A fost
Aºa de cînd se ºtie.
De nu ordoni, n-ai nici un rost -
Altminteri, e destul de prost
Pe lume, de-o vecie.
Dar ce-ar fi de s-ar mai putea
Acest pãmînt din nou crea,
Apare la ivealã
Din codul de moralã.


" În oameni omul va afla
Imbold spre þelul mare:
Doar în întreg e viaþa sa,
Mult vînt urneºte moara-abia,
Mulþi stropi formeazã-o mare.
Deci: dupã lupi nu vã luaþi
Ci-un stat puternic înjghebaþi!"
Savanþii-o spun, înalþii,
ªi Pudendorf ºi alþii.


Tot ce savanþii-n cãrþi aºtern
Nu aflã fiecare.
Natura-n simþul ei matern
Pãzeºte lanþul cel etern,
Sã fie pururi tare.
Cît timp filozofia nu-i
Suportul universului -
A vieþii cîrmuire
E-n foame ºi-n iubire.

1795