Cred că avem cu toții în spate un rucsac cu amintiri. Sunt unele cărora ne face plăcere să le ”dăm drumul” în prezent. Altele atârnă greu, sunt ”poveri”. Pe acestea le ascundem în subconștient și sperăm să nu le mai regăsim. Știm că jocul acesta este inutil și contraproductiv, întrucât apăsare lor nu face decât să crească în intensitate.
Și atunci m-am gândit: oare nu ar fi mai bine dacă le-am ”trata” artistic și le-am expune public?