| + Și ploua! | Emilian Lican [19.Apr.24 16:45] |
| La prima strofă eu interpretez că poetul s-a săturat de căldura propriei singurătăți. Deci ce să facă!? Începe să audă ploaia care aduce iubirea prin strofele următoare. Remarc: ,,să privească cum nasc Lumânările picătura de ceară." În cele din urmă lumânările mai nasc aducerea aminte de ceea ce am fost o dată... Apreciez poezia deoarece îmi amintește de atâtea ploi... Este sinceră și pe sufletul cititorului, cred eu! | |
| = recunoștință | Nincu Mircea [20.Apr.24 01:43] |
| Steluța aceasta m-a motivat să intervin asupra textului. Mereu recunoscător, dle Emilian, pentru delicatețea cu care mă încurajați! | |