| = Amintiri... | Vali Slavu [04.Jan.11 11:23] |
| Călătoria prin cartierul Rahova mi-a trezit multe amintiri. Mi-am amintit de un profesor de la Casa Pionierilor, de Ștefănescu pe care il admiram când Universitatea Craiova lupta pentru Cupa UEFA (uite-așa, de ciudă, că toate colegele mele erau amorezate de Ilie Balaci), de cei de la ABBA, a căror poză o aveam pe un tricou care costase o avere și de care eram tare mândră. Mi-am amintit de colecțiile mele de șervețele, de ilustratele cu actori și cu pisici, de pietre aduse acasă de prin taberele de vară, de cutii de chibrituri. Le mai am și acum, am fost norocoasă, nu au sfârșit în foc. Mi-am amintit de sunetul acela sinistru pe care-l făceau acele și seringile din cutia de inox a lu’ tanti Lenuța, soră medicală, bau-baul meu din copilărie. M-ați făcut să zâmbesc cu acele propoziții din abecedar. Mi-am amintit de domnul Pruteanu, pe vremea când avea emisiunea „Doar o vorbă săți mai spun!”. A citit niște stupizenii dintr-un abecedar (din acela de când cu moda manualelor alternative) și le-a comentat într-un mod atât de haios, că am râs cu lacrimi. Interesantă paralela între mentalitatea de ieri și de azi, între copiii care nu aveau voie să facă decât ce li se impunea și cei de azi care sunt liberi să ia decizii. Dar despre asta s-ar putea scrie multe… | |
| = ....Vali S. | Anni- Lorei Mainka [04.Jan.11 15:34] |
| Nici nu am putut sa cred ca sunt atit de multe imagini de care nu stiam - asta cind am inceput sa scriu. imi pare bine ca se zimbeste la citirea textelor, ginduri trecatoare peste o lume apusa, dar care nu poate fi dezbracata ca o haina veche. | |
| = scântei cu lacrimi | Petre Anghel [06.Jan.11 08:55] |
| Textele doamnei Anni-Lorei Mainka sunt amintiri împachetate în catifea. Mai exact, indiferent de ce și-a propus autoarea, avem de-a face cu un modern fals tratat de aduceri aminte. Nu ”refacerea” atmosferei vechiului București este miza acestei literaturi, ci spectacolul grandios al memoriei, schimbarea planurilor, privirea prin faura cheii spre un trecut luminos care doar mai pâlpâie. Am putea spune ca-i admirăm scrisul pentru sinceritate, dar ar fi fals. Sinceritatea nu este valoare ăn sine, în artă. Substanța teztului trebuie căutată și găsită în finețea atingerii coardeelor unui viloncel care abia suportă să fie șers de praf înainte de-a se dezlănțui, lăsând să sară scântei si să se prelingă lacrimi. Felicitări, doamnă Anni-Lorei Mainka! | |
| + capacitate de emotionare | Petre Anghel [06.Jan.11 08:59] |
| Textele doamnei Anni-Lorei Mainka sunt amintiri împachetate în catifea. Mai exact, indiferent de ce și-a propus autoarea, avem de-a face cu un modern fals tratat de aduceri aminte. Nu ”refacerea” atmosferei vechiului București este miza acestei literaturi, ci spectacolul grandios al memoriei, schimbarea planurilor, privirea prin faura cheii spre un trecut luminos care doar mai pâlpâie. Am putea spune ca-i admirăm scrisul pentru sinceritate, dar ar fi fals. Sinceritatea nu este valoare ăn sine, în artă. Substanța teztului trebuie căutată și găsită în finețea atingerii coardeelor unui viloncel care abia suportă să fie șers de praf înainte de-a se dezlănțui, lăsând să sară scântei si să se prelingă lacrimi. Felicitări, doamnă Anni-Lorei Mainka! Pentru cele de mai sus, la care adăugăm: - capacitatea de emoționare - economia mijloacelor de expresie - evitarea moralizării - evitarea stilixării excesive - cunoașterea corectă a limbii si folosirea adecvată a contrastelor tiparelor de gandire limba română vs limba germană acordăm cu bucurie steluța de recomandare. | |
| = voi tine cont dl Petre Anghel | Anni- Lorei Mainka [06.Jan.11 11:59] |
| argumentele dvs. m-au facut chiar sa ma trezesc brusc! Sper sa o termin si sa pastrez cum spuneti o distanta stilistica. Cind citesc insa textele finisate de proza de amintiri, care nu are miile de hirtoape si intorsaturi, atunci iar imi zic: cine sa le citeasca pe toate, ajunge! | |