| = O întreagă epocă | nicolae tomescu [21.Oct.10 22:39] |
| se întrevede doar din descrierea îngrijirii părului de către tante, moter, oma și onkel, ori din zgomotul placheurilor pe aleile parcului. Bentițele de pe capul fetelor precum și acel Să vii cu tata tuns la școală fac inconfundabilă acea epocă. Frumoase vremuri! Nu ca perioadă istorică ci prin tinerețea, de atunci, a celei ce le evocă. | |
| = http://www.rezistenta.net/2010/08/panorama-caii-rahovei-in-anii-20.html | alice drogoreanu [21.Oct.10 22:55] |
| cred că ți-ar plăcea rezistența urbană. fac ceva meritoriu acolo. în special raiden. când citesc pe acolo mi-aduc aminte de rodiile astea ale tale. | |
| = re Alice Dragoreanu - o fapta buna | Anni- Lorei Mainka [21.Oct.10 23:33] |
| pentru o info sunt mereu cu "viele danke"....ptr ca eu de unde sa le tot pescuiesc , virtualul o fi un ocean dar pestii chiar daca sunt din aceeasi specie, au forme atit de diferite ca nu-i recunosti...asa ca ma voi duce in rezistenta....si sa nu ma uiti, rodiile trebuie culese, cred ca au uitat "sa infloreasca" in acest an.....la vara vine ghionoaia de la UE si ne pune pe toti la munca, inclusiv pe scriitori.....de carutasi sa nu mai vorbim! | |
| = ... | Adriana Lisandru [22.Oct.10 00:03] |
| a fost ca o calatorie in timp, plimbarea prin livada ta de rodii. mi s-au limpezit in memorie anumite imagini - pieptenul de os, bunica si parul ei alb, o, da! si castile de la coafor, altele, poate, decat cele de care vorbesti, dar la fel de "extraterestre". :) stii care era uleiul magic al acelor cozi lungi si negre? petrolul. "gazul", cum i se spunea pe la noi... minuat lucru faci cu evocarile astea. | |
| = castile de la coafor..re Adriana Lisandru | Anni- Lorei Mainka [22.Oct.10 00:23] |
| dar cum ti le-ai amintit "castile " din coaforul memoriei tale? sunt curioasa...eu eram de fiecare data siderata cind le vedeam pe doamne cit rezistau si apoi cit de nastrusnic as putea spune ,aratau......si ele se credeau atit de frumoase, sa fi vazut cum ieseau din coafor, cam toate se impiedicau de pragul de jos.. multumesc de apreciere si de sprijin in recoltarea "rodiilor" | |
| = o să vin și o să sun la numărul 20 | Adrian Firica [22.Oct.10 00:28] |
| era regat... pe naiba! că eram copil când am fost la Târnăveni, unde avea mama o verișoară care avea două fete și un băiat și ne dădea dimineața ouă și ardei iute din grădină și câte un pahar de vin și pe urmă am mai fost la Alba Iulia, tot cam așa, cam la un fel de mătușă, numai că asta era mai străpezită pentru că mă punea să citesc ce nu-mi plăcea mie să citesc, eu fiind cititor de mic (făceam și socoteli, dar astea le țin la secret!). îmi place că ții minte asta cu plachiurile... mai ales mama mă trimetea să-i pună ăla plachie și la vârfuri și la toc (cizmaru' era țigan - Cozonac îl chema! - iară fiul lui, cu care mă tot jucam, a ajuns șef de orchestră la Cluj) mie îmi place și acum să fac plachie de pește: se ia un pește din piața de pește (aici, la Alexandria, este piață de pești de tot felul, chiar și de somn), apoi setezi peștele, îl umpli, chiar și cu măsline, și dacă ai cuptor, e bine să-i organizezi un pat făcut din cepe tăiate. e bine să-i torni niște vin, dar să ai și ceva pentru a-ți acoperi vina-ncoace | |
| = re Adrian Firica ....regatul este in sud, acolo... | Anni- Lorei Mainka [22.Oct.10 00:39] |
| sasii numeau Regat zona Bucurestiului.....serios! la Ardeal spunea "Ardialul nostru" si la Bucuresti "REgatul vostru".....si tare urite impresii mai aveau...ca se mincau seminte era pentru ei un mare pacat! si nu aveam voie, noi ragatenii, sa mincam pe strada... | |
| = .... | Silvia Bitere [22.Oct.10 14:21] |
| Anni, nu te lua după Domnul Firică. E bătrân. Nu știe chiar tot:))) Îmi place titlul foarte mult. Inspirat:) Eu din rodii aveam o cremă pentru ten. Cand am terminat-o nu mi-am mai dorit alta pentru că mă usturau ochii de la ea. Dar pentru că fusese scumpă, la preț, nu m-am îndurat nici să o doruiesc, nici să o arunc.:d Mai scrie din cilcul acesta. Te prinde:) | |
| = ... | Silvia Bitere [22.Oct.10 14:44] |
| doruiesc nu există, încă, în Dex:) deși ar merge verbul a dorui:)))tranzitiv erată - dăruiesc* | |
| = neu erfunden Reich | Nicolae CORNESCIAN [23.Oct.10 13:34] |
| Acest fragment nu e altceva decât o frescă măiestrită a spațiului și timpului reinventat. Atrag, în mod osebit acele constituentele ce croiesc atmosfera epocii respective. Însumarea lor precum și ansamblul numelor întâlnite clarifică portretul desăvârșit al lumii „de acolo” și „dintotdeauna”. P.S.: Cred că „honklich” se scrie „hanklich”, dar, evident, aici e vorbă de modul de pronunțare. Cu prietenie, N.C. | |
| = . | nica mădălina [23.Oct.10 14:15] |
| acum două nopți am recitit toate fragmentele din la cules... și mi-am zis să las semn cândva. și semnul să nu se refere la ceea ce apreciez în ele (puterea de a capta, cu tot ce presupune, atât șla nivel de fect, cât mai ales la nivel de cauză; nu dezvolt, pentru că știu că știi la ce anume mă refer). ci să se refere la ce anume am simtit că lipsește și că ar da un plus de cheag, o strângere de mână mai fermă, astfel încât drumul cititorului să fie parcurs mai în siguranță, împreună cu ceea ce spui. am simțit lipsa unei povești centrale, care să fie sesizabilă cert și în jurul căreia să se miște rememorarea. fără ea, fragmentele, din păcate, devin interșanjabile, pot fi citite în orice ordine. iar asta e păcat, pentru că riscă să transforme tabloul în puzzle, chiar dacă unul a cărui reconstruire continuă este încântătoare. mai știu și că demersul tău nu este finalizat. și aștept cu drag momentul acela. îmi păstrez mâna dreaptă liberă pentru atunci. | |
| = err | nica mădălina [23.Oct.10 14:18] |
| scuzele mele pentru erorile de tastare, pe care nu le mai precizez, sperând că rămâne inteligibil ceea ce am spus. | |
| = re nica madalina..... | Anni- Lorei Mainka [23.Oct.10 15:04] |
| am inteles f bine ce spui si de aici si pauza din toamna....sunt intersanjabile ptr ca asa le-am si scris , flash-uri, pornind de la mici povestiri, au crescut apoi de la sine, iar cind au trecut de citeva pagini am dorit sa vad incotro se indreapta.... ai dreptate - povestea centrala , adica inima, pulsul, e greu de luat si tinut strins , scapa inca, ar fi o mana cereasca ,daca as reusi... iti multumesc pentru sustinere prin citirea fragmentelor poate ca in aceasta iarna voi reusi sa localizez "firul rosu conducator " al povestii.... | |
| = re nicolae Tomescu | Anni- Lorei Mainka [24.Oct.10 00:13] |
| tineretea ne da din condimentul ei - altfel astfel de texte n-ar respira multam de semn si trecere | |
| = Tocmai am verificat | Csiborg Mirco [24.Oct.10 10:25] |
| … un 4711, ca sa nu vorbesc din amintiri nu totdeauna exacte, si nu-i scris gotic. De fapt cutia e chiar bilingva germana-franceza, sticla nu, doar germana. E de pe la sfarsitul anilor 60, inceputul anilor 70, nu stiu sigur, oricum inainte sa ma nasc eu... Alte observatii: pluralul romanizat la “omama” suna cam hazliu, http://dexonline.ro/definitie/blacheu http://en.wiktionary.org/wiki/blakey . Imi place “Noi copiii încercam să o prindem, ne alegeam cu câte o palmă scurtă din senin și liniștea se lăsa din nou printre băncile tocite de picioarele neobosite în ale credinței. ”. E o atmosfera acolo, dar as vedea-o in acelasi paragraf cu fraza anterioara (fara atatea puncte) si cu ce urmeaza. Dupa mine, toata impartirea in paragrafe cam sufera. Desigur, imi place si partea cu merele, oile si fetele. Despre primele doua nu stiu ce sa zic, dar cu fetele, din cate stiu eu, ai dreptate. Dar nu chiar toate... :))))) Remarc si ca la voi se vorbea frumos. Auzi acolo, “Să vii cu tata tuns la școală!”. Pai mie la liceu imi zicea directorul “Mă, negătatule, ce-i cu părul ăsta?!?!” si altele pe care nu vreau sa le amintesc aici. In prima saptamana din clasa a noua(deci bobocia bobociei) mi-am uitat chipiul undeva intr-o banca si nu l-am mai gasit – cred ca era un chipiu lipsa in liceul ala. Pe vremea aia fara numar pe umar si chipiu pe cap nu te lasa dimineata in curtea liceului si vreo doua saptamani am intrat peste gard ca bani de chipiu nou n-am primit, de fapt nici nu voiam ca nu mi se parea corect. Pe urma am gasit si eu un chipiu intr-o banca, asta fusese uitat de un elev din clasele mai mari si avea captusala scoasa ca sa poata fi pus smechereste pe-o ureche. Si astfel, dupa doua saptamani in care am purtat chipiul lipsa, n-am mai fost nevoit sa sar garduri, iar colegii mei de clasa, ca urmare a acestei intamplari, au aflat ce trebuie sa faci ca sa transformi un chipiu stalinist intr-o sapca smecheroasa. Archiblad Haddock | |
| = interesant/amuzantMirco C. | Anni- Lorei Mainka [24.Oct.10 13:33] |
| Da, pluralele si limbajul difereau mult...povestea ta cu sapca mi-a placut. Si in ceea ce priveste paragrafele sunt de acord, se vor gasi ele in timp si pe firul povestirii. istoria Cölle Wasser, ca asa ii spunea la inceput, incepe la inceputul sec 19, adica dupa primele reclame facute pe foi scrise de mina in 1804.....centrala este si azi pe Glockengasse in orasul vechi al Koelnului....cind am ajuns aici m-am speriat, toate vitrinele din centru sunt pavate cu aceste sticlute, care astazi si-au schimbat pina si culoarea, adica se merge in pas cu moda.....si evident ca sunt citibile, eu vorbeam de FORMA scrisului.....in fiecare epoca scrisul si el se adapteaza.... si cred ca se spune placheu, l-am vazut in dex...voi mai verifica uite ca sunt si textele astea bune la ceva iti multumesc de info | |
| = re Mirco Cisborg - despre colonie | Anni- Lorei Mainka [24.Oct.10 13:35] |
| de.wikipedia.org/wiki/4711 aici poti citi istoria apei, care astazi este cumparata de mai toti chinezii si japonezii, fiind inca un brand german, in germania numai doamnele destul de in virsta o mai folosesc | |
| = S-ar putea sa ma fi incurcat | Csiborg Mirco [24.Oct.10 14:29] |
| … eu ca nu-s specialist nici in parfumuri, nici in scris gotic, sau sa fi fost inteles gresit, sau s-ar putea sa fie o neclaritate in text. Textul incepe cu o plasare in “anii șaizeci-șaptezeci”, iar un pic mai jos am citit “...literele erau atât de curbate că la început credeam că sunt mâzgălituri. De fapt era o imitație a scrisului gotic, pe care toate tantilele și omamalele născute încă în Austro-Ungaria îl puteau citi. “ In perioada de care am zis eu mai sus, fontul folosit era cam ca in poza de aici http://en.wikipedia.org/wiki/4711 chiar m-am uitat la un original inainte de a scrie comentariul. La articolul de pe wikipedia germana nu m-am uitat decat acum. Si observ ca inca din reclama de la 1908 literele erau destul de lizibile. Daca intre timp s-or mai fi folosit imitatii de scris gotic n-as putea spune. Dealtfel, eu imitatii de scris gotic n-am vazut decat la Goscinny si Uderzo, mai ales in Asterix et les Gothes(Asterix und die Goten). Aici http://en.wikipedia.org/wiki/Asterix_and_the_Goths e cu poza. Archibald Haddock PS: Tocmai am gasit mai multe fotografii la http://commons.wikimedia.org/wiki/Category:4711_%28brand%29?uselang=de | |
| = Mirco C | Anni- Lorei Mainka [24.Oct.10 14:43] |
| cred ca mai degraba e neclaritate in text - - eu aveam citiva ani in anii 60, sticlutele erau de pe la inceput de secol, prin anii 20 deja se circula intre occident si satul bunicilor mei, in tineretea strabunicilor se pleca chiar pina la renumita coasta de est SUA - vaporul pleca din Bremerhafen,(prin 1890 a fost o mare seceta si viile au fost distruse in mare parte, asa ca saracia i-a indemnat sa circule, dar s-au intors mereu acasa) de unde cred ca proveneau destule obiecte germane....iar batalionul de matusi si bunici erau cam toate nascute la inceput de secol.... multumesc de atentie asupra textului/voi incerca sa clarific datele si timpii | |
| = semn de apreciere | Doru Emanuel Iconar [24.Oct.10 15:00] |
| Cer iertare, mi-am promis la fiecare episod că las semn. Multiplele activități în care sunt prins lasă puțin spațiu spre a mă delecta cu aceste amintiri. Ori tocmai puținătatea clipelor libere face să-mi placă atât de mult acest puzzle de vechi jurnal. În final, piesele, oricât ar părea de disparate, se încheagă în imaginea unui cartier, a unei generații de mult apuse, pe care noi nu avem cum s-o regăsim altfel. Doru Emanuel P.S. N-am uitat discuția, numai să treacă tezele și olimpiadele. | |
| = parfum de rodii | Atropa Belladona [24.Oct.10 16:05] |
| Parfumul rodiilor tale m-a atras si pe mine, si nu de acum. Abia astept sa tin in mana cartea acestor minunate amintiri, cu parfumul lor cu tot. Va fi o carte de succes binemeritat. Felicitari, Anni! carmen | |
| = Doru E.Iconar/ Atropa Belladona | Anni- Lorei Mainka [25.Oct.10 20:26] |
| dragilor - ma onoreaza cuvintele voastre, va respect rabdarea. Sa speram ca iarna asta nu ne ingheata inspiratia... succes in proiectele voastre - sunteti atit de harnici, si eu va citesc, rid cu lacrimi uneori , dar atunci nu stiu sa spun nimic ..... | |
| = jurnal | Dana Mușat [28.Oct.10 14:42] |
| Vad textul ca pe o fractiune dintr-un jurnal liric, un desen in creion al unei perioade traite, pe o pagina dictando subtire de vezi prin ea. Asa imi aduc aminte ca erau caietele mele de scoala, pe care ma chinuiam sa scriu caligrafic. Mi-a placut si l-am citit in intregime fara sa respir aproape. Dana | |
| = iar ai ajuns în acest cartier inedit: Rahova?! | Adrian Firica [31.Oct.10 03:11] |
| se spune în text cum că "Bigudiurile erau din plastic strâmb.". nu era chiar așa! nu era doar și nu din vina plasticului, care nu avea cum să fie strâmb din fire. toată povestea era provocată de "elasticitatea" plasticului. pe la noi se rezolva băgând în bigudiurile de plastic "mosoarele" de carton ale "papiotelor". la fel se proceda și cu bigudiurile metalice... care erau deformabile și ele. totul era rezolvabil. o enigmă a rămas pentru mine chestiunea cu "ventuzele"; știu doar că femeile își puneau reciproc ventuze. pe aia cu tunsul o știu, deși am purtat și plete. | |
| = re Dana Musat | Anni- Lorei Mainka [31.Oct.10 16:04] |
| frumos imi spui si ma indemni ...... da, ne-am chinuit sa invatam sa scriem caligrafic pentru a ajunge decenii mai tirziu sa nu putem citi ce se scrie de mina..... viata ai comparat-o f bine - o pagina dictando , subtire , cam prea subtire | |
| = re ADrian Firica | Anni- Lorei Mainka [31.Oct.10 16:11] |
| misterul acesta al bigudiurilor nu l-am stiut, deformabile e putin spus..... cind am vazut prima oara bigudiuri din strainatate nici nu puteam sa cred ca sunt atit de stabile....mare chin pe bietele femei pentru o clipa de bucurie si frumusete, cind se sculau de pe scaunul tare al caoforului si se uitau cu o privire de statuie in oglinda , majoritatea strabatute de vene adinci de la umezeala si timp, .....oglinda le spunea pentru moment ca au facut bine ca s-au chinuit, pina sa ajunga acasa se credeau regine infasurate in moris de lavanda diluata cu apa.... despre ventuze stiu ca nutoata lumea stia sa le puna, in cartier la noi erau doar vreo doua trei femei mama mea nu avea incredere in acest tratament! a zis ca e ceva "necrestinesc", de ce nu stia sa explice..... | |